Folosim timpul stat acasa pentru a depăna o serie de amintiri despre carierele unor personalități sportive de excepție ale căror destine au fost legate de Sectorul 2 al Bucureștiului.
Cu ajutorul marelui jurnalist sportiv Ioan Chilom, căruia îi mulțumim!
SĂGEATA CARPAȚILOR
Un remember în fascinanta galerie de vedete ale fotbalului românesc, poate debuta, fără teama de a greși, cu celebra extremă dreapta a anilor ‘60, Ion Pîrcalab, sau Onei, cum îi ziceau coechipierii și prietenii. Născut și crescut în preajma Oborului fotbalistic, care-l dăduse și pe marele Titus Ozon, Pîrcălab a deprins tainele acestui sport pe maidanele Sectorului 2, cu deosebire în Parcul Amiral Murgescu, unde se încingeau miuțe de se aduna tot cartierul. Apoi, ața l-a tras spre clubul fanion al sectorului, Dinamo, unde, cu certitudine, a devenit o adevărată legendă.
Ce avea Onei atât de special care l-a transformat într-un mare jucător?
Păi, să spunem că tehnica ireproșabilă a lovirii mingii, apoi o viteză ieșită din comun, ce rivaliza la vremea respectivă cu recordul național la suta de metri, iar centrările lui din alergare se duceau cu o precizie matematică direct pe frunțile atacanților.
S-a impus destul de repede, mai întâi la Dinamo, sub comanda lui Traian Ionescu, apoi și la echipa națională, unde a fost titular nu mai puțin de un deceniu. Campion cu alb-roșii patru ani la rând ( 1962, 1963, 1964, 1965 ), dar si câștigător a două Cupe ale României, tot cu echipa din Șos Ștefan cel Mare ( 1964 și 1968 ), Pîrcălab a făcut partide memorabile în compania unor adversari precum Real Madrid sau Internaționale Milano, ori împotriva naționalei Portugaliei, în 1965, învinsă cu 2-0 la București, pe fostul “23 August “ omul meciului fiind Onei al nostru, care a deschis scorul.
Remarcat în jocurile de la echipa națională, dar și în cele din competițiile europene, Pîrcălab a fost supranumit de presa occidentală a vremii “ Săgeata Carpaților “. Faima sa în fotbalul internațional l-a determinat pe Ceaușescu să-i aprobe, în 1970, un transfer în Franța, la Olympique Nîmes, în cel mai comunist oraș francez din perioada aceea, devenind primul fotbalist român care joacă în Hexagon. A evoluat pînă în 1973, a marcând 20 de goluri în 80 de partide, făcând furori în fotbalul francez al anilor ‘70. În 1973, Săgeata Carpaților, unul dintre cei mai iubiți fotbaliști români, își pune ghetele în cui la vârsta de 32 de ani.