E de mirare, nu-i așa? Și totuși e adevărat. Numele lui este Doru Tureanu, cel mai bun hocheist al nostru din toate timpurile. Distincția i-a fost acordată la Bratislava, în Decembrie 2010, drept recunoaștere a talentului și a carierei sale de excepție.
S-a născut și a crescut în sectorul 2, pe “Muncii”, astăzi “Basarabia”, la câteva sute de metri de patinoarul “ 23 August”, “Mihai Flamaropol” actual.
Chiulea de la școală și se furișa pe patinoar, admirând alunecarea pe gheață și dexteritatea mânuirii crosei și a pucului de către hocheiști.
Destinul, nu-i așa? S-a legitimat la Dinamo și în scurt timp le-a arătat tuturor că e făcut dintr-un aluat special. Tehnică, forță, rafinament. A promovat la seniori încă junior fiind și s-a impus repede ca lider al echipei. Era perioada luptelor cu Steaua și Miercurea Ciuc. În derby-urile acelea, mai ales cu militarii, parcă se transfigura, se bătea cu o ardoare incredibilă și întotdeauna era cel mai bun. A cucerit 6 campionate cu Dinamo și a fost mereu cel mai bun marcator. Trăgea atât de tare încât crosele deveneau de multe ori niște surcele în mâna sa.
Antrenorul Mihai Flamaropol, mentorul său, l-a titularizat rapid și la echipa națională, unde a avut o carieră impresionantă. A participat la 17 ediții ale Campionatelor Mondiale, a fost golgeter all time al tricolorilor, a fost remarcat permanent de presa străină.
În 1976 participă cu naționala la
Jocurile Olimpice de la Innsbruck și marchează 6 goluri pentru România, iar în 1980 este din nou port drapelul echipei reprezentative, la Jocurile Olimpice de la Lake Placid, unde a reușit 5 goluri.
Între acestea două, în 1977, România învinge SUA la hochei, 5-4, iar Doru Tureanu este declarat cel mai bun jucător de pe gheață.
Putea face pasul către hocheiul mare din lume. În 1976, după Olimpiadă, Tureanu primește o ofertă de la Montreal Canadian, formație care evolua în NHL, dar nu o poate onora, alegând să rămână acasă, lângă mama sa, bolnavă. Peste alți 3 ani, canadienii îl ofertează din nou, dar află securitatea și nu-l lasă să plece.
Și cum arătam la început, Doru Tureanu a fost cel mai bun hocheist român, dar și printre primii 10 din lume în 2010. Credeți că asemenea prețuire l-a schimbat, a devenit inaccesibil, încrezut? Unul dintre colegii lui de echipă mai tineri din perioada aceea, Jean Costache, spunea că Tureanu era extrem de prietenos cu toți coechipierii, dar mai ales cu cei tineri, mereu gata să-i ajute și să le înțeleagă problemele. Era prieten cu mulți fotbaliști, Mircea Sandu îl aprecia în mod special, iar cu Dumitrache își petrecea multe seri, în cartier, la Terasa Riviera. A fost un mare hocheist, dar și un mare patriot. S-a stins din viața în 2014, la numai 60 de ani!